Adevarul.ro

Blog de bine

Laurenţiu Ciocăzanu

Dacă teroriştii s-ar distra cu avioanele noastre…

Na, că ne trezirăm dis-de-dimineaţă şi cu bombe deasupra noastră! În spaţiul aerian naţional, ca să-i citez pe cei pricepuţi în limbajul morselor. Cum nu ducem lipsă de ştiri funny în emisiunea România, s-a găsit iată şi un pământean cu mintea plecată prin altitudini care să se distreze puţin cu avioanele din zori.

(more…)

3 comments March 17th, 2010

Merită?

Cazul Raluca Stroescu a făcut mare vâlvă la noi. Era şi normal, fiind primul deces ultramediatizat: cineva care murise după un efort imens la serviciu. Am intrat atunci cu toţii în dedesubturile tragicei întâmplări, dar şi în fenomen. De ce e nevoie ca un om să moară la muncă?Nu mai reiau explicaţii specialiştilor. Banul, societatea modernă, dorinţa de avansare profesională, setea de mai mult, comparaţia cu bunăstarea vecinului, ratele, etc.Carmen Ramona Cîciu, 34 de ani, mamă a doi copii minunaţi, se zbate acum între viaţă şi moarte vrând parcă să ne aducă aminte că am trecut prea uşor peste moartea Ralucăi Stroescu. Familia şi colegii spun despre Carmen Ramona că a intrat în comă în urma suprasolicitării de la serviciu. Se temea să nu-şi piardă locul de muncă, după ce firma la care lucra făcuse mai multe concedieri. E criză doar.Sper din tot sufletul ca tânăra mămică să nu ne părăsească şi să rămână alături de cei doi copii dragi. Ne va fi tuturor de mai mult folos aici. Pentru că nu avem nevoie să ne aducem aminte astfel de Raluca Stroescu. E de-ajuns coma. Nu moartea sa ne va pune mai mult pe gânduri. Iar gândurile trebuie să caute răspunsuri mari. La întrebări la fel de mari? Merită? Nu se poate şi altfel? Şi dacă da, cum? Nu cumva felul în care nu conduce viaţa „societatea modernă” este greşit? Sau nu cumva în interiorul nostru se găseşte o resursă nebănuită pe care ne teme să o accesăm? Au copiii noştri nevoie de mai mulţi bani sau de mai mult timp şi dragoste? E vitală comparaţia cu bunăstarea altora? Cum putem înfrânge aşteptările materiale, dorinţele exagerate. Unde trebuie căutate echilibrul şi cumpătarea? Multe întrebări, foarte puţine răspunsuri. Dar trebuie să le privim în faţă. Mai des. Mai apăsat. Mai sincer. Şi mai curajos. Fără frică. Fără să mai moară oameni din prea multă muncă…

1 comment March 10th, 2010

@Eureka

Aveţi perfectă dreptate. Nu e prima oară şi nu va fi nici ultima când lumea va înghiţi pe nemestecate propunerea Americii pentru ce ar fi bine să vedem sau nu la cinema. Sigur, aşa cum spuneam, cu rezerva că nimeni nu ne obligă să pierdem vremea cu Oscarurile, asta fiind o treabă pur americană. Dar oare chiar e doar americană? Nu cumva, vrând-nevrând, suntem obligaţi să asistăm la aceste spectacol cu bune şi cu rele? Ba da. Aşadar, ce ne facem? Acceptăm în tăcere ce livrează Hollywood-ul sau comentăm la supărare?

Add comment March 10th, 2010

Un Oscar de doi lei

Ştiu, au mai spus-o şi alţii. Premiile Oscar de anul ăsta au fost cel puţin ciudate. Ca să nu zic altfel. Zău că îmi vine să folosesc un cuvânt urât când mă gândesc la “The hurt locker”! Mai bine mă abţin. Rămân la “ciudat”, termenul cuminte.

(more…)

1 comment March 9th, 2010

Paula şi Ovi

I-am văzut azi în redacţia Adevărul. Ea şi el, pe două voci. Dar într-una singură pe scenă. Paula Seling şi Ovidiu Cernăuţeanu (cel prescurtat simpatic “Ovi”). Au luat locul I la Eurovision România, atacă Eurovisionu-ul mare la Oslo şi ne dau motive de comentarii.

(more…)

Add comment March 8th, 2010

Jur pe roşu: jucăm prost în orice culoare!

Iaca, am revenit oficial la roşu! După ce a aruncat la coş galbenul-tradiţie, echipa naţională proaspăt “înroşită” începe cu stângul la Timişoara. 0-2, cu Israel. Ghinion de roşu? Doar Mama Omida ne poate lumina. Ce ştim este că ultima oară când am jucat în roşu, am pierdut o şansă istorică: aceea de a juca semifinala Campionatului Mondial cu marea Brazilie.

Nu zic, poate roşu se va dovedi o culoare norocoasă mai spre tomnaă-iarnă. Doar un meci, şi amical pe deasupra, nu e relevant. Ce mă doare este că am renunţat la galbenul care devenise, de bine de rău, un  mic brand de ţară. Aşa cum Brazilia are galben-albastru. Sau Franţa alb-albastru. Ori Germania alb-negru. Şi ne-am decolorat din galben nu în baza unui studiu miraculos de marketing, ci pentru că aşa a vrut sponsorul. Altfel spus, se schimbă sponsorul, se schimbă ţara! Astea să fie noile “valori” ale noului mandat al lui Mircea Sandu?

Nu ştim. Avem însă vocaţia datului cu stângu-n dreptu’ şi tradiţia ratărilor de calificări. Nu-i doresc ghinion de roşu nici lui Sandu Mircea, nici lui Răzvan Lucescu. Dimpotrivă. Dar cu jocul de la Timişoara, cu jucătorii produşi de fabrica Mitică&Mircică, nu se întrevede rozul de la capătul tunelului…Jur pe roşu: jucăm prost în orice culoare!

1 comment March 3rd, 2010

@ildiko badescu

Multe nu funcţionează, dragă Ildiko. Un astfel de registru ar fi ideal. Îmi vine în minte comparaţia cu Registrul Comerţului, alt registru care nu exista şi care ne-a ajutat foarte mult la capitolul transparenţă. Pe noi, jurnaliştii, cel puţin. Aşa am putut afla multe despre firme şi politicieni care altminteri, în lipsa accesului nostru la Registru, ar fi rămas doar în tenebrele lumii subterane. Dar, din păcate, e doar un singur exemplu. Societatea civilă nu are un astfel de registru şi de aici şi nebuloasele. Ce să facem, să sperăm că, în ritmul nostru de melc, vom progresa şi pe zona asta. O zi bună şi ţinem legătura pentru “sănătatea” societăţii civile!

Add comment February 15th, 2010

@Curios

Noi aşa ne dorim. Nici n-ar mai fi multe capitale de judeţ de acoperit. Este şi în plan aşa că hai să avem puţină răbdare, să ne facem bine socotelile şi să vedem ritmul de dezvoltare şi momentul oportun. Deocamdată, suntem foarte mulţumiţi de primele cifre furnizate de SNA pentru doar primele 14 ediţii ADS. Iar asta ne obligă la mai mult. Baftă!

1 comment February 15th, 2010

@Carmen

Corect! E, mai postează uneori. Alteori, o mai fac şi eu, ce-i drept nu foarte des, motiv pentru care… mea culpa. Ideea e că transformarea site-ului adevarul.ro a produs inevitabile scurt-circuite. Acum, încercăm să reintrăm în mers. Asta e, sper să am timp să interacţionez mai mult. La buna vedere!

Add comment February 15th, 2010

@Curiosul

Vă înţeleg înverşunarea. N-am spus niciodată că, de când avem de-a face cu “Primăria Generală a Capitalei” (ca să folosesc titulatura consacrată postrevoluţionar), am avut parte de respect din partea funcţionarilor plătiţi de noi. Dimpotrivă, am primit muuuult sictir.

(more…)

2 comments February 10th, 2010

Previous Posts


Categories

Links

Feeds