Câţi copii trebuie să mai moară pentru note proaste?
November 18th, 2009
Dacă nu aţi citit articolul despre elevul din Tg Jiu care s-a sinucis pentru note proaste la matematică, o puteţi face aici. Vi se pare o ştire de fapt divers? Poate. Dacă privim prin prisma numărului de copii morţi. Dacă însă privim din perspectiva presiunii aberante pe care o suportă elevii, dinspre şcoală şi familie, atunci nu mai e o ştire comună. Şi chiar nu e!
Personal, am crescut cu presiunea asta. Mi-a dat Dumnezeu şansa să nu clachez. Şi mulţi au reuşit. Dar ştiu cazuri de colegi de generaţie care n-au putut depăşi necazurile. Am avut bun prieten care s-a sinucis pentru că n-a luat un examen la facultate. Au mai fost şi alţii, din nefericire. Au rămas familii distruse, vieţi irecuperabile, şcoli cu doliu, profesori marcaţi. De unde toate astea?
Din cauza unui sistem şcolar tembel şi a exigenţei aberante a familiilor, avem un opis prea întunecat cu elevi plecaţi pe lumea cealaltă. Nu vreau să trag concluzii pripite sau să pretind analize superpertinente. Nu am studiat cu subiect şi predicat fenomenul, de aceea nu mă hazardez. Dar mă pot întreba şi eu, ca omul, ca fost elev, ca fost copil: chiar e nevoie ca o familie să pună presiune atât de mare pe un copil în aşa fel încât dacă nu ia 10 sau nu trece clasa să ştie bine că va fi vai şi-amar de capul lui? Trebuie să fie frica argumentul suprem ca filosofie de a supravieţui în această lume? Chiar e o tragedie dacă odrasla nu poate sau nu vrea? Până la urmă, şi puştii trebuie să-şi mai hotărască singuri destinul. Sigur, nu au maturitatea să o facă, dar în cele din urmă chiar şi repetenţii îşi găsesc calea lor.
Nu mai punem la socoteală încărcarea exasperantă la care este supus încă elevul zilelor noastre. Au trecut zeci de ani şi programa se reduce la o simplă idee: să le băgăm cu tona carte pe gât că aşa se fac oameni! Materii peste materii, ore, meditaţii, lecţii suplimentare, examene, admitere etc. Cu o astfel de presiune pe umeri, başca supravegherea părinţilor, elevii au garantată calea pentru a claca. De aici şi până la sinucidere nu mai decât un pas. Cred că viaţa copilului tău merită mai mult decât o notă bună la matematică. O vorbă bună acasă, o privire înţelegătoare din partea colegilor, un mic ajutor din partea profesorului, o exigenţă omenească - fără spaima zilei de mâine- toate acestea sunt gesturi care pot salva destine. Abia după ce ne vom adapta acestei optici vor înţelege şi guvernaţii Educaţiei să schimbe radical şcoala românească, astfel încât elevul să înveţe ce-i place, ce simte că-i folosesşte, nu ce-l obligă oricine, orice şi oricum. Câţi copii trebuie să mai moară pentru note proaste?
Entry Filed under: Viata
2 Comments Add your own
1. mihaela | November 19th, 2009 at 9:01 am
sunt mama si nu-mi place acest subiect. dar recunosc ca este adevarat si posibil pentru oricare familie mai saraca sau mai bogata.drama acestor tineri este mare. iti trbuie mult curaj sa faci asta. acum 9 ani baiatul unor prieteni din cauza unor absente si note mici s-a aruncat de la etajul 4. a fost cumplit atat pentru parinti cat si pentru cunoscuti. si eu am avut probleme cu fiul meu. anul trecut s-a lasat brusc de scoala. am incercat pe toate caile sa-l determinam sa nu abandoneze, dar in zadar. cei din scoala si aici ma refer la diriginta si consilierul psihologic, care ar trebui sa se ocupe cu indreptarea acestor situatii nu au facut nimic. ba mai mult la fiecare ore de dirigintie li se spunea ca invatamantul nu e obligatoriu si cine nu vrea sa invete este liber. consider ca nu asa ar trebui abordata situatia in care un elev nu invata, nu vine la scoala. trebuie sapat in sufletul copilului sa aflam ce anume il determina sa refuze scoala. la fel si cu disparitiile de acasa. de ex. fata din letcani , care invata in oras. ar trebui distribuite poze cu acea fata .ar fi multe de spus, dat putini cei care vor sa faca ceva pentru a se indrepta lucrurile si sa nu mai fim nevoiti sa auzim de asemenea drame.
2. Elev | January 5th, 2010 at 7:51 pm
Sunt elev si consider ca acest sistem educational este cam invechit , deoarece se pune accentul pe acumularea de informatii multe in loc sa se puna accentul pe esential. Aproape toti elevii simt presiunea parintilor , pentru ca acestia doresc tot ce e mai bun pentru noi, sa avem un drum bine stabilit in viata. Nici parintii nu cred ca ne pot lasa de capul nostru. Si eu constientizez cand gresesc si incerc sa-mi repar greseala intr-o mica sau mai mare masura, insa aici trebuie sa ne ajute si profesorii sa ne dea aceasta sansa. In concluzie trebuie ca ceva sa fie revizuit, pentru ca elevii sa poata invata mai usor si ceea ce este esential, nu spun ca ceva suplimentar strica. Si doamna de mai sus spunea ca nu stie ce ii determina pe copii sa se lase de scoala ( eu nu am aceasta tentatie): probabil ca se satura sa se duca la scoala si sa auda tipetele profesorilor sau chestii de genu ( sa nu se generalizeze, nu toti profesorii sunt asa). Este doar o parere de elev. Sa auzim numai de bine si un an nou fericit.
Leave a Comment
Some HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed