Archive for February, 2010
Multe nu funcţionează, dragă Ildiko. Un astfel de registru ar fi ideal. Îmi vine în minte comparaţia cu Registrul Comerţului, alt registru care nu exista şi care ne-a ajutat foarte mult la capitolul transparenţă. Pe noi, jurnaliştii, cel puţin. Aşa am putut afla multe despre firme şi politicieni care altminteri, în lipsa accesului nostru la Registru, ar fi rămas doar în tenebrele lumii subterane. Dar, din păcate, e doar un singur exemplu. Societatea civilă nu are un astfel de registru şi de aici şi nebuloasele. Ce să facem, să sperăm că, în ritmul nostru de melc, vom progresa şi pe zona asta. O zi bună şi ţinem legătura pentru “sănătatea” societăţii civile!
February 15th, 2010
Noi aşa ne dorim. Nici n-ar mai fi multe capitale de judeţ de acoperit. Este şi în plan aşa că hai să avem puţină răbdare, să ne facem bine socotelile şi să vedem ritmul de dezvoltare şi momentul oportun. Deocamdată, suntem foarte mulţumiţi de primele cifre furnizate de SNA pentru doar primele 14 ediţii ADS. Iar asta ne obligă la mai mult. Baftă!
February 15th, 2010
Corect! E, mai postează uneori. Alteori, o mai fac şi eu, ce-i drept nu foarte des, motiv pentru care… mea culpa. Ideea e că transformarea site-ului adevarul.ro a produs inevitabile scurt-circuite. Acum, încercăm să reintrăm în mers. Asta e, sper să am timp să interacţionez mai mult. La buna vedere!
February 15th, 2010
Vă înţeleg înverşunarea. N-am spus niciodată că, de când avem de-a face cu “Primăria Generală a Capitalei” (ca să folosesc titulatura consacrată postrevoluţionar), am avut parte de respect din partea funcţionarilor plătiţi de noi. Dimpotrivă, am primit muuuult sictir.
Dar, din punctul meu de vedere, a aştepta totul de la autoritate - indiferent cine este ea - a da în permanenţă vina pe “ei” pentru tot ce ni se întâmplă nu ne face un mare serviciu. Este punctul meu de vedere. Asta nu înseamnă că nu există şi altă opinie (precum cea a dv.), după cum nu înseamnă că Oprescu poate scapă de răspundere doar prin amenzi. Nu.
Credeţi că mentalitatea “să ni se dea, să ni se facă totul” este cea care trebuie să ne guverneze? Mie mi se pare utopică. Nu face decât să ne asigure o resursă permanentă de autoflagelare, disconfort şi depresie. Dacă vrem să ne hrănim ficaţii cu aşa ceva, atunci nu ne opreşte nimeni s-o facem. Însă ar fi păcat să umplem spitalele pentru o aşteptare care nu va fi în veci recompensată…Cât priveşte îndemnul dv. cu lopata, nu-l privesc deloc peiorativ şi bogat în subînţelesuri. Îl iau foarte în serios. Ba chiar mi-aş dori să primesc o amendă de la Sorin Oprescu dacă măsuratoarea stratului de zăpada din faţa blocului meu depăşeşte limitele impuse de primărie. Sănătate şi…fiţi cât mai curios în continuare! Nu strică nimănui.
February 10th, 2010
Am văzut ştirea şi nu-mi venea a crede! Primarul general al Capitalei a anunţat amendarea mai multor proprietari şi asociaţii de bloc pentru că nu şi-au curăţat trotuarul.
Noutate, zău. Eu, unul, salut decizia primarului Oprescu. Sigur, s-o vedem şi pusă în aplicare. Dar nu putem continua la infinit cu stilul “Lis” impus - să facă primăria curat. Nu, oameni buni, nu primăria. Ea poate face străzile, nu să aibă grijă de poarta fiecăruia. De la Lis încoace ne-am obişnuit să cerem socoteală mai-marelui Capitalei pentru că nu dă nimeni zăpada din faţa casei. Cunoaştem subiectul, veşnica lui pomenire a celebrului “să ni se dea, să ni se facă”.
Încă umblă liberă prin România fantoma acestui slogan. Dar au trecut, slavă Domnului, 20 de ani! Păi în Canada, de exemplu, dacă nu-ţi faci curăţenie în faţa blocului plăteşti amenzi de-ţi merg fulgii. Oare cât timp ne mai trebuie să învăţăm de la alţii? La noi însă primarii Capitalei ne-au obişnuit să ne facă ei trotuarul. Iar acum, când nu se mai poate, unora li se pare ciudat că trebuie să dea la lopată. De aia salut măsura lui Oprescu. Doar aşa începem să intrăm în normal. Hai, România!
February 8th, 2010
Hunedoreanul din povestea asta poate fi subiect de roman. Sau de film. Nici nu-i va suna telefonul de trei ori şi parcă aud că-l caută producătorii de la Discovery.
Nici eu n-aş putea rata subiectul dacă aş lucra în televiziunile de peste mări şi ţări, indiferent ce distanţă m-ar despărţi de cazul cu pricina. Ca ziarist, mulţumesc cerului că întâmplarea e la doi paşi de mine. Ca om, n-aş fi vrut să aud de o astfel de ştire niciodată. Căci, indiferent cât de provocator dpdv jurnalistic este subiectul, nu e o fericire să ştii că unui semen i s-a putut întâmpla aşa ceva. Şi încă i se mai întâmplă!
Pentru că nea Viorel Negrilă poartă în spinarea-i de oţel un vârf de cuţit de mai bine de şase ani!!! Se întâmplă în România unde domnul Lăzărescu din filmele triste ale sistemului nostru sanitar începe să fie clonat fără voie prin mai toate spitalele. Cu o viteză demnă de o cauză mai bună a medicinei de urgenţă.
Stop! Nu generalizaţi! Ştiu replica. Şi e corectă. Avem mulţi pacienţi “Lăzărescu”, dar şi destui, din fericire, purtători demni de halate albe. Însă asta nu poate fi o scuză. Şi nici sistemul imunitar zdravăn al lui Viorel Negrilă nu poate şterge cu buretele fapta asistentelor de la Deva care au decis să-i coasă clujeanului rana cu lamă de cuţit inclusă.
Într-adevăr, mare minune că omul a trăit până acum - şi, slavă Domnului!, trăieşte încă bine mersi - cu vârful de cuţit lângă coloana vertebrală. Altfel, nici măcar n-am mai fi aflat de noua grozăvie. Putea să moară de zeci de ori până acum şi toată lumea ar fi spus “ce să-i faci, i-a sunat ceasul sărmanului”. Nu! Ajunge! Gata cu fatalismele! Bine că l-au ţinut oasele pe nea Viorel ca să taie şi instanţele medicale în carne vie. Dacă, în general, când moare un “domn Lăzărescu” prin sau printre spitale de vină e mortul, ei bine, acum victima chiar trăieşte. Aşadar, să ne minunăm şi să aşteptăm totuşi Colegiul Medicilor. Acum, acest organism de profil susţine că nu se bagă. Totuşi…Încă mai poate salva ceva din onoarea sistemului. A, şi să nu uităm! Până atunci poate-i scoate cineva şi cuţitul din spatele lui nea Viorel…Sănătate!
February 3rd, 2010
