Posts filed under 'Lumea'
Nu, nu, nu! De o mie de ori, nuuu! Nu vreauuu! Nu-mi place că moare cazul Ridzi care m-a luat uneori prin surprindere crezând că doamna ministru chiar va pleca din funcţie. N-a făcut-o! A amânat la infinit, spre răul său, al partidului, al partidelor, al politicii, al democraţiei fragede şi imature.
Ştiţi însă ce mă doare cel mai tare? Că demisia Monicăi Iacob Ridzi ne lasă fără luptă. Ţinta pe care doamna ministru ne-a creat-o, nouă, jurnaliştilor, din propria-i persoană, dispare brusc. Şi chiar era o ţintă! Una pe care o iei la ochi din plăcere, în numele dreptăţii, onoarei, justiţiei, adevărului. Păcat! Chiar ne obişnuisem cu toţii că avem o miză: sănătatea democraţiei (aşa cum am încercat să explic într-un comentariu de zilele trecute - “Oxigen de la Ridzi”)
Aşa că, doamna ministru, ne luaţi pâinea de la gură! Pe mine, unul, demisia dv. de adineauri mă dezarmează. “Ridzi” este tema care făcea parte din meniul zilnic, un fel de cafeaua de dimineaţă lungită până la miezul nopţii. Acum s-a dus. Fără vreun mare premiu pentru părţile beligerante. Dimpotrivă, un război cu mulţi răniţi, cu energii consumate inutil, cu nervi şi timp tocat aiurea. Câştigători? Da. Jurnaliştii. Cei care au dezvăluit, au scris, au crezut, au muncit.
Primii pe listă - cei din echipa GSP. Apoi, ceilalţi, care au continuat, au mediatizat, au chestionat. Chiar angajaţi din televiziunile ruşinate de ştirile plătite. Să nu uităm, CNA-ul, care prin decizia unanimă de sancţionare a serbărilor de “2 Mai” a dat o lecţie de profesionalism multor instituţii care ne toacă banii fără noimă. Şi, nu în ultimul rând, Parlamentul, cel care şi-a reparat credibilitatea graţiei investigaţiei speciale din comisia de profil. Dar, peste toate, a câştigat ceva democraţia. Greu, chinuit, zmucit, dar meritat. A ei este victoria. De fapt, e doar o bătălie câştigată. Războiul e însă lung şi istovitor. Dar există măcar un gram de speranţă în plus.
Acum, îmi pare rău de Monica Ridzi. Şi-a cam ratat cariera publică. Pe mâna ei. Pe mâna orgoliului, a încăpăţânării, a vechiului obicei de a muri cu scaunul de gât. A încercat să intre pe sub pielea preşedintelui, via EBa, crezând că asta îi va garanta imunitate în funcţie pe viaţă. S-a înşelat. Păcat!
July 14th, 2009
Moldova ne surprinde din nou! Opoziţia anticomunistă de la Chişinău a dat o puternică lovitură regimului parvenit patronat de Vladimir Voronin. Gaşca acestuia din parlament nu a reuşit să impună un preşedinte, chiar dacă avea nevoie doar de un vot (a se citi “trădător”) de la parlamentarii opoziţiei. Doar că opoziţia a fost mai unită ca niciodată. Boicotul a dat roade. Ceauşescu de la Chişinău a mai pierdut o partidă. E doar o chestune de timp până va pierde întreaga bătălie.
Meritul este al politicienilor antiVoronin din parlament, dar mai ales al tinerilor care recent au simţit pe pielea lor ce înseamnă să te iei la trântă cu tovarăşul Vladimir. Pulanele miliţiei nu au reuşit însă să le închidă gura tuturor. Pentru că, aşa cum scriam de curând în acest loc, generaţia “twitter-sms” îşi pierduse orice rabdare.
Să vedem acum, la noile alegeri, dacă votanţii lui Voronin vor mai scoate capul din casă. Oricum, cei care vor putea face schimbarea vor fi doar tinerii proEuropa. Să le ţinem pumnii. Să ne gândim la ei. Să credem că vor reuşi să-i smulgă puterea lui Vladimir. Oricum, numărătoarea inversă a început. 10, 9, 8, 7, 6…Alooo, alooo! Chemaţi elicopterul! Sunaţi la Moscova. Alooo, aloooo…
June 3rd, 2009
Ce dramă! Şi ce coincidenţă dureroasă! Să vedem, la aproape 20 de ani de la revoluţia română, o altă revoluţie românească! Nu în graniţele României de azi, ci în interiorul României de ieri; în Basarabia, acolo unde ne sunt fraţii de limbă şi de neam. De ce au trebuit să treacă, iată, două decenii pentru ca basarabenii să vadă lumina libertăţii? De ce a fost nevoie ca românii de acolo să piardă 20 de ani din destinul lor până să-şi ceară în stradă dreptul la o viaţă în adevăr?
Doar istoria, hazardul, soarta pot răspunde precis la această întrebare. Ştim însă cu certitudine că „întârzierea” de 20 de ani are legătură cu gena sovietizării impregnată forţat în ADN-ul Republicii Moldova (ce blasfemie acest nume!). Dar trebuie să recunoaştem sincer că şi noi, ca ţară, purtăm o vină pentru startul tardiv al revoltei moldave.
Când spun „noi” mă refer, desigur, şi la cei pe care România de dincoace de Prut i-a ales să-i ghideze traiectoria politică. La aceia care au tratat poporul geamăn de dincolo de vama Ungheni cu zeflemea, jumătăţi de măsuri şi sanse irosite. Îmi aduc aminte de perioada imediat după revoluţia „noastră”, când fosta URSS era în plină implozie. Urmaşii lui Ceauşescu din fostul FSN, în frunte cu ex-prezidentul Ion Iliescu, au ratat momentul în care puteau extrage Basarabia din lagărul sovietic. Dimpotrivă, Iliescu semna pe 5 aprilie 1991 tratatul de bază cu URSS, împreună cu Mihail Gorbaciov! Un document care ura viaţă lungă Uniunii Sovietice (deşi ea se afla pe patul de moarte) şi care recunoştea, implicit, că Basarabia nu există decât ca parte a URSS! Noroc că parlamentul fesenist n-a mai apucat să valideze actul pe care îşi pusese parafa şi fostul ministru de Externe, Adrian Năstase.
Între timp, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste îşi dăduse duhul! Dar, odată cu ea, murea şi visul fraţilor basarabeni a-şi recupera ţară-mamă. Ce a urmat, se ştie. Noi ne-am văzut de mineriadele, hoţiile şi gâlcevurile dâmboviţene. Ei au rămas prizonierii lagărului răsăritean. Noi ne-am salvat, cu frâna trasă, în Europa. Ei şi-au deplasat centrul de greutate tot mai spre Moscova. Astăzi, noi aşteptăm ziua în care euro va înghiţi leul românesc. Ei se tem de ziua în care leul moldovenesc le va înghiţi veniturile.
Le-a ajuns cuţitul la os. Ies pe străzile Chişinăului să-şi strige durerea. Automobilizaţi prin reţeaua „web-twitter-sms”, tinerii basarabeni au înţeles că trebuie să-şi împlinească singuri destinul. De aceea, cer în cor falimentul comunismului bănos de tip „Voronin”. S-au săturat să mai aştepte încă 20 de ani. Li s-a aplecat să tot strige peste gardul Prutului: „Românie-mamă, ajută-ne să scăpăm odată din iadul ăsta”. Nu vor să mai audă de Republica Moldova şi România Mică. Nu mai au nevoie de o nouă şansă pierdută precum cea din 1991…
April 10th, 2009
L-ati vazut (auzit) pe sefu’ de la Chisinau cu reactia beata fata de protestul anticomunist? Cand a vorbit Vladimir Voronin parca l-am auzit pe raposatu’ Ceasca, fie-i tarana usoara!
Zice Voronin: “Operatiunea e bine plamadita, gandita si platita!”. Mai tineti minte ce zicea Ceausescu despre manifestantii din Timisoara care au aprins flacara revolutiei romane in decembrie ‘89? “E mana strainatatii, a imperialistilor! Agenturili e de vina!” Iata ca spiritul lui nea Nicu traieste! S-a reincarnat in limba moldovineasca a Voroninului.
Iar treaba asta cu “actiune platita” i se potriveste sic si lui nea Nelu - productie anii ‘90. Tovarasul Iliescu vedea numai dolari (ca ieuro nu aparuse pe-atunci) in mitingistii din Piata Universitatii, facuti ba golani, ba vanduti strainatatii. Nea Voronin vede si el la fel, tot cu ochiul de la rasarit. In rest, acelasi scenariu, aceeasi fata, acelasi contraatac, aceeasi tristete.
Partea proasta e, zice Ovidiu Nahoi, ca Occidentul nu sufla o vorba despre fraudarea alegerilor din Moldova - motivul care a scos oamenii in strada la Chisinau. Ceea ce, fata de cazul Romaniei lui Ceausescu, arata ca fratii nostri de peste Prut nu pot scapa de nea Voronin asta decat prin ei insisi. Ole, ole, ne-a Voronin nu mai eeee??!!
April 7th, 2009
Cine-ar fi crezut? Sa vedem si noi romanii revolutie romaneasca in direct!! Caci la asta asistam in aceste clipe: la o revolutie romaneasca desfasurata la granita de rasarit a Romaniei, in Republica Moldova. Spre deosebire de revolutia antiCeausescu (personal, am fost “combatant” in strada, din 21 decembrie ‘89, pe strazile Bucurestiului, dar singurele mele arme erau vocea si entuziasmul), la Chisinau noile descoperiri tehnologice ii ajuta din plin pe manifestanti. Telefonul mobil, camerele digitale, internetul, sms-ul sau Twitter sunt accesorii cu ajutorul carora lumea afla instant, la cald, cu detalii, ce se petrece in capitala tarii vecine. Pe vremea lui Ceausescu, acum aproape 20 de ani, daca nu existau reporterii televiziunilor straine,comunitatea internationala n-ar fi trait probabil niciodata manifestatiile anticomuniste “pe viu”. Bine insa ca oamenii aia cocosati sub greutatea camerelor de luat vederi se aflau atunci in Romania!
Azi, la Chisinau, tinerii care cer in strada plecarea comunistilor lui Voronin de la putere nu mai au nevoie de reporteri straini alaturi si nici de accesorii care sa cantareasca zeci de kilograme. Pentru ca au la indemana “arsenalul” web necesar care ii ajuta sa posteze imagini pe net in doi timpi si trei miscari. Asta nu poate controla mafia comunista a actualului presedinte. Mai ales ca in strada nu sunt doar muncitori, pensionari, tarani orasenizati fortat, ci si foarte multi tineri! Intocmai ca in decembrie ‘89 in Timisoara, Bucuresti, Cluj Napoca, Sibiu, etc.
In rest, nu e mare diferenta fata de ce am trait in decembrie ‘89 in Romania. A, ba da, este inca una. Si sper ca acest inca sa ramana la infinit inca, pana cand nu va mai fi nevoie. E vorba de reprimarea in forta a revolutiei. Cel putin pana la ora la care scriu aceste randuri, in Chisinau comunistii nu au folosit munitie de razboi impotriva tinerilor protestatari. Ceea ce in revolutia antiCeausescu s-a intamplat, din pacate, cu mii de morti si raniti. Doamne-fereste sa se repete tragedia asta in Republica Moldova! In rest, avem cu totii senzatia ca traim filmul de acum 20 de ani.
Dea Domnul ca forta manifestantilor sa fie atat de mare incat sa basculeze Moldova spre Europa. Nu va fi usor. Rusia stie de ce. Dar spiritul tinerilor care isi dau acum intalnire prin sms in strada, la Chisinau, arata vointa de rupere de trecutul gri. Moldova nu mai are rabdare, vrea sa fie libera de-adevaratelea. Nu de forma, ca pana acum. Curaj, fratilor! Ole, ole, tovarasu’ Voronin nu mai eee!!
April 7th, 2009
