Când munca te lasă lat!
March 12th, 2010
Cazul bucureştencei care a ajuns în comă de prea multă muncă face audienţă! Asta nu e, desigur, o mega-descoperire.
Ca ziarişti care încercăm în fiecare zi să ghicim gusturile publicului, uneori folosindu-ne de instrumentul sondajului, alteori bazându-ne pur şi simplu pe fler, ştiam că aşa va fi.
Pentru că povestea tinerei Carmen Cîciu, intrată în stop cardio-respirator în timp ce se afla la serviciu, nu e o ştire oarecare. Are toate ingredientele emoţiei: femeia, mamă de gemeni, muncea pe brânci într-o companie unde orele suplimentare fac parte din programul cotidian.
Ştiu, o să-mi spuneţi că sunt mii de alţi oameni care se spetesc la muncă, mai ales într-un oraş în care mulţi dintre noi au venit tocmai ca să câştige mai bine. De acord.
Dar unde se opreşte dorinţa firească de înavuţire şi începe ceea ce un sociolog ar numi transformarea noastră în nişte „zombie” ai societăţii de consum?
Şi mai greu de răspuns este la întrebarea cine e de vină pentru soarta tinerei programatoare care a muncit până a căzut jos.
Ea, pentru că a pus jobul mai presus de propria sănătate? Firma la care lucra, pentru că nu şi-a pus problema că unii angajaţi ar putea claca?
Noi, pentru că am crezut că soarta Ralucăi Stroescu, prima victimă cunoscută a excesului de efort la locul de muncă, a fost doar un accident nefericit?
Sau statul al cărui reprezentant (ITM-ul, altfel foarte ocupat să dea amenzi pentru cele mai banale nereguli în acte) afirmă că nu se ocupă de asemenea accidente decât dacă moare cineva?
(Text preluat din “Adevărul de seară” de vineri, 12 martie 2010)
Entry Filed under: Ţărişoara noastră
4 Comments Add your own
1. Alf | March 12th, 2010 at 7:27 pm
Cine a stabilit ca ceeace i s-a intamplat persoanei respective s-a datorat excesului de munca? Ziaristii? Care? Nu au nume? Sau tin descoperirea pentru ei in vederea obtinerii unui eventual premiu Nobel pentru medicina paralela? Hmmm… Poate ne descriu si fiziopatologia fenomenului, ca sa ne ferim si noi.
2. sabin_orcan | March 12th, 2010 at 8:14 pm
Dar cine a stabilit ca nu i s-a intamplat din cauza excesului de munca? (Apropo, se spune “din cauza”, nu “datorita” sau “s-a datorat” cand e vorba de ceva negativ; am invatat cu totii asta la scoala primara!)
Dovada ca femeia muncea prea mult stau marturiile colegilor ei, care au comentat evenimentul prezentat, in premiera, in “Adevarul de seara” si in “Adevarul”.
Si mai mult, chiar daca ITM-ul refuza sa faca ancheta pana nu moare cineva, procurorii s-au sesizat deja in acest caz si au declansat o investigatie.
In fine, nu noi dam verdicte medicale, dar trebuie studii de specialitate ca sa intelegem ca o mama a doi gemeni, care lucra mult peste programul normal de 8 ore pe zi si care, odata ajunsa acasa, trebuia sa spele, sa calce, sa le dea de mancare copiilor, a ajuns la epuizare?!?
3. MDD | March 12th, 2010 at 10:46 pm
Mai alf, tu esti vre-un patron de-ala jegos, care pt un salar de mizerie ii pune pe sclavi sa munceasca 16 ore ? Esti atit de timp incit sa nu pricepi ca femeia a sucombat datorita programului extenuant de munca ? Tu faci parte din categoria alora cu lozinci despre capitalismul victorios la orase si ate ? Probabiul ca tot asa erai si pe vremea abuziv impuscatului, tot cu lozinci, dar pe “stil vechi”
Crezi ca Romania e singura tara incare se intimpla asa ceva? Prin Africa si Asia (in special cea de est si sud-est e frecvent asa ceva, si li se intimpla tot celor care lucreaza ptr blestematele de “transnationale” !!!
Noua Ordine Mondiala are nevoie de sclavi, asta-i tot, din pacate, de oameni care pt bucata zilnica de piine si pt famile, sint gata sa se sacrifice. Pacat de ea, e un suflet, un om si cazul ei arata monstruozitatea sistemului capitalist, care asemeni celui comunist, NU se ingrijeste de om, devenit o simpla unealta. Indiferent de vremuri si epoca, exploatarea omului de catrre om, nu e o lozinca, e adevarul crud !!!!
4. una | March 14th, 2010 at 10:45 am
Sindromul Karoshi
Decedată acasă, în aprilie 2007, după o lungă perioadă de muncă extenuantă, Raluca Stroescu de la Ernst & Young a fost prima victimă din România a sindromului Karoshi. “Karoshi” este un termen japonez, care înseamnă “moarte din cauza supramuncii”. Primul caz de Karoshi a fost consemnat, evident, în Japonia, în 1969, iar ministerul muncii japonez a început să publice statistici anuale referitoare la decesele Karoshi din 1987. Deşi iniţial s-a admis că au existat doar 80 de victime între 1987 şi 1989, o comisie de anchetă a concluzionat că, într-un singur an (1990), peste 10.000 de oameni au murit din pricina sindromului Karoshi numai în Japonia.Spre deosebire de alte state avansate, Japonia recunoaşte ca accident de muncă îmbolnăvirea sau moartea de pe urma epuizării prin supramuncă. Mai mult, din 2001, legea japoneză prevede că efectele de pe urma supramuncii pot apărea chiar şi la 6 luni după ce persoana respectivă reintră într-un ritm normal de lucru. Numărul proceselor generate de Karoshi sunt în creştere abruptă în Japonia.
Leave a Comment
Some HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed